Matina accumìncia cu na emmi ranni trasi nna l’occhi comu na latra n’arrobba o sonnu amaru o a la notti duci. Linzola friddi o cuperti càuri carizzi cueti nna facci di l’amatu o allanzuna; accussì di lu lettu s’arrizzolunu li ghienti scìddicunu nne risati, nne manu stritti nno latti e nno cafè o nne muzzicuna […]
[L’ulivu crudu matri e lu vinu russu]
L’ulivu crudu matri e lu vinu russu spuntatu e la mantìgghia antuppa curvi li spaddi e l’omeri scuagghiati ne jorna a ruminari e a biascicari palori e uri a cruoccu supra a petra a soda e l’ògghiu e poi la sapunara lurda la polla, lenta la correnti e duoppu un tonfu, un corpu, na strizzata […]
[Mugghìeri sula assittata nna petra]
Mugghìeri sula assittata nna petra aspetta ca coci na forma di pani muffatu è u lièvitu, spuntatu u vinu persa nna ’n fossu simenza di granu paisi amaru, pisanti u travàgghiu nne manu spuntunu russi li crusti li noti aspri sunati o cantu acchiana da terra n’accordu stancu eccu la strata ca porta a funtana […]
Le bole de la schiuma
Ubligata ogni sera, puntata a ’na segiula, strufinava svujata i piati ’te l’acquaio de granija sbreciata. Sa la parnanza streta a la vita smiciava gèrbi i deti de fiola cumpagni a saraghine scumpari’ ’te la schiuma. La scudela ’na barca salvata da ’n naufragio ’n’antra vorta afugata, a la fine risorta a rimesa […]
’N albero d’ulivo
udore amaro de l’ulivo, dulceza d’ojo e de tera Pasato ’l cancelo me fermo cunfusa, ché nun so da che parte ho da gira’: na’ volta i morti se meteva soto tera, che so io ’ti campusanti nun c’era le strade, le sezioni, le scale longhe de fero pe’ riva’ su pî […]
Aquì se parla de angiuli
Pòle sta’ su ’na mano: ’tel sguardo suo velato sapienza d’ogni cosa. E˘ ’n fiolo ’pena nato. Ma ade’ l’angiulo pasa sopro ’l mènto sa ’n déto, je leva ogni memoria lasciando ’na fusséta. De gnente lù s’acorge e ’l mondo ’ndo’ è cascato sa ochi d’omo arvede ch’apare tuto nòvo. ’Te la schina chi […]
Briganti
Armenu na vota ndavìanu a Ciccilla chi u jornu i lardaloru si vestìa i briganti, nte mani nu ddibbottu veru, nto hjancu u lazzu da miseria e pè cappeju nenti. Nta chiju tempu carvunari e vacchi servìanu u spamanu ’a genti ch’i palori, e mò nta sta terra lottizzata a forza nu malandrinu alliscia politicanti […]
Palori
Se mi resci u scrivu ’a poisia chi gira dintr’’o cori, forzi mischjata c’’u sangu du passatu e lacrimi prisenti, o magari tirandu na campana cu cordi chi junginu e stoccanu, chi stringinu e dassanu, mi sentarrìa nu ngamu ligatu cu nu filu eternu. Sentistivu mai vù ca nu vecchju poti ndaviri sulu vinticincu anni? […]
Vita dispettusa
Quandu m’attizza mi divertu, quandu ti virgogni, mi licriju. Mi ndi futtu du suli e godu pè nu cappeju i previti nta gurna. Ammìa mi piaci u misi i novembri cu genti mpila chi vannu ’o campusantu, mi piaci pecchì sembra nu misi comunista in quantu l’umbrelli sunnu fora pari pari. Penzati vui ca nte […]
Dimme
Dimme, quante c’è tempe ancore, stròleche, p’aremenì la lune a pazzejà nghe la luciacappelle pe ste rue, se manche na stellucce accennarelle chiù nen ci-arregne, ca pure la lùtema puhesie se n’ha jìte sperse appresse a la zurle, a le strille, a lu cerrìje de tutte le bardisce de la piazze… E ci-ha remase, a […]
Ci-hanne lassate
Quande se n’hanne jìte ci-hanne lassate aunite a la fehùre felare de parole sparpajate, sumenta vive de sta parlature che jéme areccujènne tra l’olme e lu fejéne, sopre a lu fuculare e ammezze all’are. Po’ se n’ha n’ome jìte zitte e cujète e senza’arefiatà, nghe na pene a lu core pe parole che nen capéve […]
La brögna del dialèt
Gh’è ö spetà che a belàse al sa fà sgrànf, ’n do che ’l tép al delima ol zél de la schéna e l’ma fécia pietùs ön invìs. I se pògia a sto mür vècc de calsina ure selvàdeghe, a frantömà gré de sal e delìrio de barbèl: otömea de paròle römegà de rais. Scaneladüre […]
Ègia us de la dé
L’è ché pogiada sö i spale stà ègia us rösnéta e sènsa décc la römmia. La ma spìgla tra i caèi mai cüèta e de paròle sidrade la me tormènta, sömmia. Sö l’oradèl de la dé sgagne i mé nòcc per mia pèrd ol cél che rìa, culùr caröl de mömmia. Vecchia voce dell’alba – […]
Spète mas
To ma se mia compàgna, lüna màder de gana, in de sta nòcc èdoa d’avril e fantaséa. C’a l’vègne mas, l’è ’l scötöm de ö ’nsògn tacàt vià tra ’l fósch e magéa, sturda ónda de sambüch, ónda surda, ónda gréa. Ö sgiaér de pensér i se pògia orfanèi a ö cör lifròch, bolseghécc de […]
Temporàl de nòcc in montàgna
Al s’è dervìt ol mónd in d’ö sul cólp ol cör che spàca, me, co i éne e i canalù. Spòie de préda ’n de sgùl – i par infina gógie – i scortèla, sèite, ol cél nigher de nigher e sènte ö mör che sbàt ligér tra i còrne grise sö al vólt, i […]