ANTONIETTA TIBERIA (dialetto ciociaro)

Poesie per Dialettura senza confini del 18 gennaio 2015

 Jennu vers’Amalfi

La motobarca bianca cu su stacca
da molu Beveregli de bon’ora
gira la ponta versu la costiera
i porta tutti quanti alla crociera.

‘Na gabbianella bbianca, a pilu d’acqua
su cci affianca alla ritta, battagliera,
sbattennu lu scilluzzu, i nun s’apposa
finquand’arriva ‘mponta. Se reposa

nu creddu, s’aggira i sunnu ua.
L’ha uinta jessa chesta gara a corra
contr’alla bbarca ca nun po’ uulà.

‘Sta bbarca bbianca cu ‘sta gabbianella,
‘stu celu azzurru cugli mare sottu:
gli paradisu nostru è propia chistu.

La sedia vacanta

S’ha lacotu gli Papa da San Pietru
‘nci ulutu sta più mmesu alla Curia
se vo sta sulu, a precà pu l’Italia
propia pu chestu s’ha tiratu arretu.

Ci servunu addaveru stu pregghiere
ca semu missi mmalamente assai.
Chi sa chi munarà agli postu sei?
Mo dagli Uaticanu senn’ha itu

i s’ha a Castel Gandolfu ritiratu.
Gli appartamentu sei è tuttu ghiusu
la finestra alla piazza è siggillata

la gente sottu nun fa più adunata;
chi passa i azza gli occhi s’ha cunfusu:
gli papa nun s’ha mortu, se nna itu.

Gli conclau

Si gli Papa se moru,
sennnu teta fa n’atru
cu s’assedu alla sedia deSan Pietru.
Gli cardinali allora vannu a Roma,
su runghiutunu trent’ a nu palazzu
i ognunu, a ciocca se’ ne capa unu.