Vita e paroli
si strinciunu
comu l’aria cchê purmuna:
’N’autra sira a stissa
comu chista
e moru!
Nn’aju a rrispirari
c’u sapi quantu
silenziu di canigghia …
Quantu voti quantu
aju a surcari
munzignarii di vitru?
– Vita e parole / si stringono / come l’aria con i polmoni:// Un’altra sera uguale a questa /e muoio! // Ne debbo respirare / chissà quanto / silenzio di crusca … // Quante volte quante / dovrò solcare / menzogne di vetro?
Da Aria sbintata